Primul articol

Scris de: | Categoria: Despre Dragasani

centrul-dragasani-iiLa Dragasani semnele vin din adanc de istorie ca niste drumuri ce se despart, se aduna si iar se imprastie in cele patru zari, dar capatul lor trebuie cautat acolo, in timpuri imemorabile, cand dealul trebuia sa se infrateasca cu raul, padurea cu muntele si sesul, intr-o permanenta cautare din care s-a nascut asezarea ce mai tarziu va deveni “Podgoria voievodala a Banilor Olteniei”.

Viata pe teritoriul actual al orasului a cunoscut o organizare inca din paleolitic si neolitic, dezvoltandu-se in epoca bronzului, dupa cum dovedesc urmele materiale ce s-au descoperit pe Dealul Dragasanilor, in zona Barsanu si pe malul raului Pesceana, la Gardesti, unde cercetarea arheologica a localizat o cetate dacica. Despre drumurile romane din Oltenia aflam din Tabula Peutingeriana, o harta a lumii romane ajunsa in copie medievala la noi.

Cu ajutorul Tabulei Peutingeriene se cunoaste ca unul din drumurile romane din Oltenia urma cursul Oltului de la Sucidava (Celei – jud. Olt) pana in Transilvania. Prin Dragasani drumul trecea prin partea de rasarit a orasului, fiind construit dinpietris de Olt cu o grosime de 50 cm, bombat la mijloc pentru scurgerea apelor.

O legenda spune ca de la Dunare a plecat noaptea calare, Domnul de Roua spre Curtile lui Ler, imparatul de la cetatea Antina – Rosca (jud. Olt). i a mers pe drumul de piatra (drumul roman) pana in zorii zilei, cand razele soarelui l-au topit prefacandu-l intr-un rausor. Imparatul din poveste a fost identificat de unii cercetatori cu Aurelian.

De-a lungul Oltului romanii au ridicat fortificatii cu caracter militar, la inceput din pamant, apoi din piatra si caramida, numite castre, 12 castre romane, printre care si Rusidava (situat la 2 km distanta de centrul localitatii).

Cea dintai atestare documentara a localitatii apare in actul oficial din 7 iunie 1535, prin care domnul Vlad Voievod da jupanului Fartat parcalabul o mosie in Dragasani. “Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voievod si domn a toata tara Ungrovalahiei, fiul marelui si preabunului Radul voevod.
Da domnia mea aceasta porunca a domniei mele cinstitului boier al domniei mele, jupanul Fartat parcalabul si cu fiii lui, ca sa-ifie in Lalesti si in Dragasani si in Murgesti, pentru ca i-au fost batrane si drepte mosii de mostenire. S-a scris in iunie 7 zile in anul 7043 (1535). Io Vlad voevod din mila lui Dumnezeu, domn.”

Asezarea Dragasani, impreuna cu satele componente: Momotesti (datat la 12 iulie 1527 intr-un hrisov al lui Radu de la Afumati), Zlatarei (in 1519, intr-un document al lui Neagoe Basarab) si Gardesti (3 iunie 1548, in cartea lui Mircea Voda) a cunoscut in epoca medievala o dezvoltare economica mai lenta.
Renumita licoare de Dragasani nu odata a stat pe masa domnitorilor care au venit la Rm. Valcea, peisajul valcean placandu-le voievozilor. Amintim dintre domnitorii Tarii Romanesti care si-au prelungit vizitele pe meleagurile valcene pe Mircea cel Batran, Radu Paisis, acre in luna mai 1543 a stat cu tot Divanul mai multe zile la Ramnic. Vorbind de vechimea vinurilor si de faima vinului de Dragasani, profesorul I.C. Teodorescu spunea: “Intr-un decor minunat si nespus de armonios s-au pomenit Dragasanii de cand ii stie lumea. Delicata esenta de sanatate si de bucurie pe care a dat-o Dragasaniul sub forma unui vin durabil, cu reflex incomparabil de atragator, a servit la impartasirea celor mai luminoase figuri ale trecutului, nobilimea daca, generalii ostirilor otomane, Mircea cel Batran, Mihai Viteazul, precum si cei mai temuti haiduci si pandurii liberatori ai lui Tudor. Cine trece pe langa apa Oltului, in sus de Dragasani, sa se descopere cu evlavie in fata acestui templu maret si unic al Tarii”. In secolele XVI-XVII localitatea a ramas o asezare de seama, avand buni viticultori si iscusiti meseriasi care dregeau mijloacele de transport pe unul dintre cele mai importante drumuri cunoscute care venea de la Sibiu la Ramnic si mergea pana la Turnu.

In anul 1718 Oltenia intra sub stapanirea Imperiului Habsburgic (pacea de la Passarewitz) timp de 20 de ani, pana la 1739. Stapanirea austriaca infiinteaza la Dragasani un punct vamal avand sub control granita din dreptul Slatinei pana la Prundeni, 12 ore de mers.
De Dragasani ca targ se poate vorbi ca existand la finele secolului al XVIII-lea. Cercetatorii socotesc localitatea Dragasani “vechi targ al Tarii Romanesti”, asezare care s-a dezvoltat in stransa legatura cu renumitele podgorii din regiunea inconjuratoare.

In 1772, Von Bauer inregistreaza in memoriile sale localitatea “Dragasani” sat cu o casa episcopala, o curte boiereasca, o biserica, vii, un targ si o trecere peste Olt. Lucrarea a fost publicata in anul 1778. Era aici o casa a lui Fartat si a urmasilor sai, care ajunsese la urma proprietatea Episcopiei Ramnicului. Dragasaniul era un centru evoluat in care veneau sau poposeau temporar marii boieri. Consemnarea lui Van Bauer este prima mentiune cu privire la targul Dragasani.
Targul Dragasanilor, in 1821 este descris in Istoria Bisericii Romane (vol. II, Bucuresti). Importanta din punct de vederestrategic este foarte mare. Aici se intalneau opt drumuri, importanta observata de insusi printul Ipsilanti, care ordona la26 mai lui bimbasa Sava sa se grabeasca cu detasamentul sau de la Margineni, la Dragasani, pentru ocuparea acestui punct strategic. Semnificatia acestui centru a fost sesizata de panduri, de eteristi si de turci. Comandantul unitatii de panduri din Dragasani era Preda Druganescu. Duhul Revolutiei de la 1821 condusa de Tudor Vladimirescu pentru desfiintarea relatiilor feudale si rasturnarea stapanirii otomane a cuprins intreaga Oltenie.

In zona Dragasanilor pandurii lui Tudor Vladimirescu alaturi de eteristi au opus rezistenta trupelor otomane. Ca omagiu al evenimentelor petrecute pe Valea Oltului si in special la Dragasani s-a ridicat in anul 1884 in parcul din centrul orasului.
Tot ca un omagiu adus luptatorilor pentru libertate, Grigore Alexandrescu scrie cunoscuta poezie patriotica “Mormintele la Dragasani”.
Anul revolutionar 1848 ridica la lupta intreaga Oltenie, o parte din locuitori participand in armata revolutionara de la Raureni condusa de Gheorghe Magheru.

Referitor la Rascoala de la 1907, desi se credea ca la Dragasani nu a luat forme grave, cercetatorul Titu Georgescu a gasit la Arhivele Statului Valcea un document care consemneaza evenimente grave “…rascoala a izbucnit cu o violenta care depasea asteptarile autoritatilor, si nu numai in comunele invecinate, dar si in oras”, “toate casele din prejurul garii, spre vii, sant un incendiu”.

Implicarea modestului oras Dragasani in evenimentele din august 1944 s-a facut prin contributia colii de Subofiteri Jandarmi care a fost detasata la Bucuresti inca din primavara anului 1944. Alt eveniment ce merita consemnat a fost dezarmarea unorcoloane motorizate germane in zilele de 30 august si 1 septembrie 1944. Pana in anul 1968, Dragasaniul a fost resedinta raionului Dragasani din regiunea Arges. Dupa reorganizarea teritoriala faceparte din judetul Valcea. Anul 1995 are o semnificatie aparte in viata Dragasaniului, s-au implinit 460 de ani de la atestarea prin documente oficiale a localitatii si s-a dobandit statutul de municipiu.



Lasa un comentariu